03 februarie 2009

Stigmatul de a fi functionar public

De cand a venit Poc cel mic la Guvern, nu trece zi in care sa nu il vedem la TV balacarind functionarii publici si amenintand cu taierea unor sporuri, bineinteles continuand cu investitiile in infrastructura. Despre plata datoriilor din campanie catre firmele de drumuri care apartin unui anumit partid, in alt articol. Pentru acum doar: la campanie un euro depui, maine el va face pui, vreo 20, 20% din PIB.
Revenind la functionarii publici, un om care se afla in functia de Prim ministru al Romaniei intr-o adunare publica, in fata camerelor de luat vederi, isi permite sa fredoneze urmatorul refren "pusca si cureaua lata, ce sporuri aveati odata".
Ce intelegem de aici: ca toti functionarii publici sunt niste nenorociti care cheltuie pentru interes propriu banii bugetului si ca acum a venit timpul ca acesti ticalosi sa plateasca.
Deci nu infractorii care ne impusca pe strada, care fura din depozitele militare, care ies din puscarie pentru o simpla raceala si o durere in cot, nu firmele de constructii care iau milioane de eur si nu fac nimic si nici clientela politica pusa in functii de conducere nu au vreo legatura cu dezastrul din tara.
Amaratii care au grija sa se incaseze taxele, sa se calculeze si plateasca pensiile, sa fie platit ajutorul de somaj si alte indemnizatii, sa fie mentinuta macar o aparenta de ordine in acest haos, ei sunt de vina pentru tot.
Ei sunt de vina pentru ca au incercat sa supravietuiasca muncind pentru tara. Marea masa a functionarilor publici este de vina pentru tot, pentru ca nu au iesit in strada sa devina infractori, pentru ca nu fac parte din clientela politica si nici nu au pile unde trebuie.
Pentru acesta vina, trebuie condamnati la infometare si mai ales la oprobiu public.
Trebuie infierati in fata tarii si pusi sa isi faca autocritica. Sa taca si sa isi diminueze singuri salariile.
Sigur, marea masa nu ii include pe salariatii presedintiei, cei ai guvernului si pe smecherii din sistem, bine plasati unde trebuie si de cine trebuie. Ei oricum si-au marit bugetele si vor avea grija unii de altii. Vorba romanului, corb la corb nu scoate ochii.
Domnule Poc, prin panarama pe care ati facut-o ati dovedit, daca mai era nevoie, lipsa de demnitate si constiinta.
Ati inceput bine, cazand in cap si devenind cunoscut doar pentru asta, aveti potential pentru a deveni personaj de comedie.
Ei bine, razi cat mai poti Poc, pentru ca va veni momentul in care oamenii vor iesi in strada si gluma vei fi tu.
Cureaua din cantec oricum tie ti-ar veni fusta, iar de pusca...sa mai cresti nitel ca sa o poti vedea in vitrina.
Bafta Poc, si la mai mare!

01 februarie 2009

Erou

In Romania zilelor noastre, mersul pe strada nu este mai putin periculos decat in Vestul Salbatic. Bande de infractori, instruiti in diverse stiluri de lupta sau doar masivi, fac legea int tara nimanui.
Si totusi, un anonim pana ieri, unul dintre noi, a avut curajul sa reactioneze, sa ridica capul din mizeria care ne inconjoara si sa incerce sa opreasca batjocura.
Gheorghe Lala de 55 de ani casatorit si avand doi copii, a incercat sa opreasca un infractor care fugea de la locul faptei. Pentru indrazneala sa a platit conform proverbului "Nici o fapta buna nu ramane nepedepsita". A platit cu viata si a intrat intr-o lume mai buna. Odihneasca-se in pace!
In urma lui, pe langa familie, ramane fapta sa.
Acest om, a reactionat. Atitudinea lui este cea pe care trebuie sa o adoptam toti si atunci rasplata va fi alta. Atunci cand infractorii vor sti ca nu numai politia ii poate impiedica sa isi faca de cap si ca vor avea de infruntat toti oamenii din jurul lor, vom trai intr-o tara mai buna.
Legile noastre spun explicit ca persoana care asista la o infractiune are obligatia de a incerca sa impiedice savarsirea ei.
Aceasta obligatie este nu numai legala, dar si morala.
Este obligatia morala de a iesi din mizerie si de a curata tara de infractori, de a o lasa mai buna generatiilor care vin.
Noi suntem mai multi ca ei!